Joi, britanicii sunt chemaţi să decidă prin referendum dacă vor să rămână sau să iasă din Uniunea Europeană (Brexit). Sondajele arată că cele două tabere sunt la egalitate, poate cu un puţin avantaj în favoarea celor care militează pentru rămânerea în Uniunea Europeană. Balanţa pentru UE este susţinută în acest moment de evenimentul tragic prin care o deputată, Jo Cox, a fost ucisă de un britanic care milita pentru ieşirea din UE.
Pieţele financiare îşi ţin respiraţia, iar investitorii dau cu banul. Se vor câştiga sau pierde miliarde de lire sterline, euro sau dolari după acest referendum, în funcţie de cum se vor mişca pieţele, valutele şi pariurile.
Premierul britanic David Cameron este susţinătorul rămânerii în UE, iar de partea cealaltă, fostul primar al Londrei, Boris Johnson, cere britanicilor să voteze “leave EU”.
Imigranţii au fost o temă mare de dezbatere în acest referendum. Adepţii ieşirii din UE au susţinut că aceştia au infectat Marea Britanie, sângele lor regal, le crează numai probleme, sunt hoţi, iar cei mai buni dintre ei le fură locurile de muncă bine plătite, muncind mai mult, poate pe bani mai puţini. Acum un an, românii erau daţi ca exemplu negativ, odată ce piaţa muncii a fost liberalizată. În acest moment, aproape 200.000 de români sunt în Marea Britanie, muncind fie ca şoferi, femei de serviciu, asistente, infirmiere, electricieni, până la doctori sau bancheri în celebru City londonez, centrul financiar al lumii.
După 1980, odată cu venirea la putere a celebrului premier Margaret Thatcher, Marea Britanie a dat industria pe sectorul serviciilor financiare, spre nemulţumirea, în timp, a britanicilor. Deschiderea City-ului londonez şi către alte popoare a schimbat polul de putere. Astăzi, indienii sau pachistanezii sunt la conducerea unor mari bănci şi companii.
Cei care au rămas în afara Londrei, nu au văzut cu ochi buni toată această transformare, iar frustrările s-au acumulat în timp. În timp ce Londra se deschidea pentru toată lumea şi începea să fie mai bine plătită, Anglia tradiţională pierdea teren şi rămânea cu veniturile în urmă.
Aşa se face că acum bancherii votează pentru rămânerea în UE, ameninţând că un eventual Brexit ar fi o catastrofă economică şi financiară pentru Marea Britanie, în timp ce clasa muncitoare, care îşi aduce aminte de măreţia revoluţiei industriale, de oţelării, de cărbune, votează pentru ieşirea din UE.
Jumătate dintre britanici îi vor pe imigranţi afară din ţara lor. Întrebarea este cine le va mai curăţa WC-urile, cine va avea grijă de părinţii lor, care sunt trimişi la azil pentru că încurcă acasă, cine le va mai aduce plosca în spitale, cine le va mai repara lumina sau cine le va mai mesteca în mazăre, dacă îi vor pe străini afară din ţara lor?
Medicii sunt buni, dar infirmierele nu. Bancherii sunt buni, dar şoferii nu. Inginerii sunt buni, dar chelnerii nu.
Căderea comunismului a fost o şansă extraordinară pentru Europa vestică, dar şi pentru fostele stste comuniste. Europa de Vest, în frunte cu Marea Britanie, a putut să crească, a putut să-şi acopere cu străini locurile de muncă disponibile, a putut să atragă noi investiţii pentru că aveau forţă de muncă nouă, a oprit declinul populaţiei şi au putu să-şi plătească pensiile din banii celor care au venit să muncească.
Germania, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie şi toate celelalte ţări au avut mai mult de câştigat din scoaterea graniţelor decât au dat înapoi sau decât au luat străinii şi au trimis acasă, în ţările lor. Germania este cea mai câştigată ţară din extinderea Uniunii Europene şi din introducerea euro pentru că în acest fel a putut să-şi mărească exporturile şi să-şi extindă investiţiile.
Prin Brexit, Marea Britanie speră să revină la gloria de acum 100 de ani, când navele lor dominau mările şi oceanele lumii şi controlau fluxurile comerciale. Acum acest lucru este făcut de Statele Unite, ţara cea mai câştigată după Al doilea război mondial prin înfiinţarea FMI şi a Băncii Mondiale şi prin impunerea dolarului ca principală valută a lumii.
Fără străini, Marea Britanie nu ar putea să supravieţuiască, pentru că britanicii au uitat să mai facă muncile de jos, nu mai are cine să muncească şi să le plătească pensiile.
